Implementarea Directivei  – initiate de OECD – privind punerea in aplicare la nivelul UE a unei impozitări pe profit a grupurilor multinaționale de întreprinderi (Directiva Pilon II) se află în faza finală de transpunere

Printre argumentele care pot susține o astfel de abordare pot fi mentionate:

Reglementarea propusă nu vizează un comportament fiscal ci cifra de afaceri, stabilită fără niciun fel de criterii justificative la valoarea de 50 milioane euro.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce trebuie evitat pentru a nu deveni subiectul acestei reglementări, nu este un anumit comportament fiscal – care a fost invocat ca bază pentru această reglementare – ci doar simpla atingere a unei anumite cifre de afaceri fara alte criterii sau circumstantieri .

Există domenii economice unde nicio companie nu poate ajunge la o cifra de afaceri de acest cuantum.

Însă în altele atingerea unui asemenea prag nu este neaparat una exceptională pentru ca rezultă din specificul sectorului si al pietei  – marje relativ reduse în comparație cu alte domenii si care pot fi obținute doar printr-un volum mare de operațiuni comerciale, derulat la costuri operaționale – logistice, financiare și de personal – ridicate.

Acest specific trebuie să se regăsească și în natura deducerilor care se aplică și nu pentru o formulă de calcul în abstract.

În consecință, echitatea fiscală ar necesita o abordare diferențiată a modalității și nivelului la care un astfel de impozit minim ar putea fi luat în considerare – după cum  se arată și în propunerea CP Concordia –https://concordia.ro/noutati/stiri/impactul-taxarii-minime-pe-cifra-de-afaceri-analiza  .

 Situații neprevăzute pot apărea chiar în urma adoptării unor reglementări legislative sau unor intervenții administrative ale statului – subvenții, prețuri diferențiate pentru acces la utilități, ajutoare  – care pot influența funcționarea pieței în detrimentul companiilor care nu mai pot să atingă performanța economică scontată și să ajungă să fie pasibile de aplicarea unui astfel de impozit minim pe profit. 

Același lucru este valabil și în cazul unor situații economice și adverse apărute independent de voința companiilor, cum s-a putut vedea în ultima perioadă – exemplu: pandemii, război. În acest caz, aplicarea unui procent mai redus – de exemplu 0,5% pentru primul an în care se înregistrează situația respectivă – ar fi de asemenea un factor de abordare echitabilă a fiscalității.

Adoptarea pachetului fiscal în forma propusă spre asumare poate genera efecte colaterale și în ceea ce privește crearea unor dezavantaje competitive pentru companiile care activează în România, având în vedere că acestea se află într-o piață concurențială extrem de dură, la nivel regional, comunitar ori chiar extracomunitar, companiile fiind practic forțate să adopte soluții de avarie, inclusiv înghețarea planurilor de investiții.

În acest sens am putut vedea și luarea de poziție a Ministrului Boloș, că direcționarea a 1% din cifra de afaceri către investiții poate să fie o alternativă la impunerea impozitului minim.

Poziția de principiu a AMRCR este că activitatea marilor rețele comerciale care sunt parte a unor grupuri ce își desfășoară activitatea pe mai multe piețe, reprezintă în primul rând o oportunitate pentru dezvoltarea economiei românești, pentru generarea de beneficii cât mai mari pentru consumatori și parteneri operaționali.

Subliniem cu tărie ca în evaluarea activitatii acestor companii nu trebuie uitat sau ignorat faptul că reprezintă unii dintre cei mai mari angajatori pentru forța de muncă locală care continuă să aibă stabilitate în România.

În final, credem că este foarte importantă și modalitatea în care sunt promovate și adoptate reglementările care vizează obiective majore pentru economia românească – de altfel, o bună practică poate fi chiar Directiva inițiată de OECD la care s-a făcut referire în titlu.

S-a putut observa că atunci când există o înțelegere clară și o abordare unitară și în comun asumată de mediul decizional și cel de afaceri a unor astfel de proiecte, rezultatele pozitive au fost imediate și vizibile – de exemplu: accesibilitatea produselor alimentare de bază.

AMRCR (Asociația Marilor Rețele Comerciale din România) grupează următoarele companii de retail alimentar și nealimentar din România: Altex, Artima, Auchan, Brico Depot, Carrefour, Columbus, Cora, DM Drogerie Markt, Decathlon, Dedeman, Flanco, Hornbach, Ikea, Kaufland, Leroy Merlin, Lidl, Mega Image, Metro Cash & Carry, Mobexpert, Penny, Pepco, Profi, Selgros și este membră a Confederației Patronale ”Concordia” și a „EuroCommerce”.