COMUNICAT DE PRESĂ

29 martie 2016

 

AMRCR: Proiectul de lege privind diminuarea risipei alimentare încalcă dreptul la proprietate și creează, prin ambiguitate, premisele unui circuit alimentar paralel și netransparent

 

Asociația Marilor Rețele Comerciale din România – AMRCR – atrage atenția că textul privind diminuarea risipei alimentare obligă toți comercianții să „doneze” sau să „sponsorizeze” –  cu alimente aflate în proprietatea lor și expuse în mod legal pe raft – așa-zise ”entități” care,  după însușirea în acest mod, pot să utilizeze alimentele respective în scopuri insuficient definite în proiectul de lege aflat pe agenda plenului Camerei Deputaților.

 

În susținerea demersului său, AMRCR invocă următoarele argumente:

 

• Textul propunerii legislative induce un risc major de  neconstituționalitate, fapt  menționat chiar și de Guvernul României (pdv nr. 9308/DRP din 22.10.2015) și de Ministerul Justiției (adresa nr. 2/56642/15.07.2015) – în sensul că obligativitatea „donării” și „direcționarea” produselor alimentare aduc atingere prevederilor art. 44 din Constituția României republicată, referitor la garantarea dreptului de proprietate;
• Lipsa de claritate a amendamentelor admise – folosirea de termeni precum „entități„ sau „în apropierea datei de expirare” sau “constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor cu atribuţii de control în domeniul agroalimentar”;
• Nu se menționează care este scopul pentru care se face „donarea„ sau „sponsorizarea„ alimentelor către respectivele „entități”;
• Nu se indică dacă toate măsurile enumerate în vederea prevenirii generării deșeurilor de alimente trebuie implementate succesiv sau când și cum începe și/sau încetează fiecare dintre aceste măsuri;
• Textul legii nu specifică ce se întâmplă în situația în care, la nivel național, nu există decât un număr limitat de entități înregistrate ca operatori alimentari, înscriși la ANSVSA, cu obiectivul declarat de a oferi aceste alimente unor grupuri defavorizate,
• situație în care unii operatori economici din sectorul agroalimentar pot ajunge în imposibilitatea de a recurge la acțiunea de a transfera, prin donare sau sponsorizare, produsele alimentare aflate aproape de expirarea datei limită de consum;
• Situația este similară în ceea ce privește infrastructura necesară pentru revalorificarea acestor deșeuri.  Actualmente, la nivelul întregii țări există un singur furnizor care poate prelua și transforma deșeurile în compost și trei furnizori pentru preluarea și transformarea în biogaz, toți cu o capacitate limitată. Astfel, prevederile acestui proiect de lege nu anticipează niciunul dintre impedimentele care se pot ivi în calea acțiunilor propuse, comercianții riscând să fie sancționati în temeiul legii fără a avea vreo culpă;
• Amenzi diferențiate nejustificat – din text rezultă că dacă o întreprindere mare încalcă legea cu o cantitate mică de alimente, aceasta este pasibilă de o pedeapasă mare. În schimb, dacă o microîntreprindere încalcă aceeași lege, dar cu o cantitate foarte mare, plătește o amendă mult mai mică.

 

„Imaginați-vă cum ar fi dacă un consumator ar citi pe eticheta unui produs ceva de genul  “Conducerea magazinului vă informează că produsul va expira în apropierea datei x. Pentru informații precise adresați-vă personalului“ . Sau “Ne pare rău, dar azi nu mai avem iaurt.

Ca să nu fim amendați l-am donat “obligat” în urmă cu câteva ore.” Dacă astfel de abordări pot fi acceptabile în dezbateri teoretice, în viața reală nu ne putem permite acest lux“,  a declarat Florin Căpățână, vicepreședinte AMRCR.

 

De altfel, problematica risipei alimentare nu și-a găsit încă un model consacrat de rezolvare nici la nivelul Uniunii  Europene. Chiar și în cazul unor piețe mult mai mature și organizate, inițiativele în acest domeniu sunt încă în stadiul incipient.

 

Prima lege privind diminuarea risipei alimentare din Franța a fost declarată neconstituțională. Abia luna trecută,  în februarie 2016,  a fost publicată o nouă variantă a acestei legi.  Mai mult, această lege diferă fundamental de ceea ce propune varianta românească pentru că accentul este pus pe interzicerea degradării în mod deliberat a alimentelor considerate proprii consumului uman și pe măsuri de stimulare a angajamentului voluntar privind diminuarea risipei alimentare. În Italia, procesul legislativ se află încă în desfășurare și are la bază principiul unor stimulente acordate comercianților în vederea unei mai bune diligențe pentru diminuarea risipei alimentare.

 

“În România acest fenomen nu  a ajuns  încă să fie evaluat nici în întregime si nici în profunzime la nivelul tuturor operatorilor economici sau mai ales al populației. Cu toate acestea observăm că autoritățile par să fie conduse doar de dorința frivolă ca România să fie un pionier al pionieratului în acest domeniu. Faptul că legea va intra în vigoare la 6 luni de la publicare iar Normele metodologice la 12 luni de la publicare reprezintă implicit o recunoaștere a faptului ca acest proiect de lege a apărut prematur pe agenda publică“, a subliniat Florin Căpățână, vicepreședinte AMRCR.

 

“Trebuie să se înțeleagă că, dincolo de intențiile umanitare sau de mesajul popular, în practică diminuarea risipei alimentare este un obiectiv care presupune foarte multă organizare și investiții serioase în capacități de depozitare precum și inserarea unor obligații contractuale foarte dure pentru producători. O simplă anomalie meteorologică – cum au fost numeroase în ultimul timp – poate da peste cap cele mai bune planuri și previziuni referitoare la stocurile necesare pentru aprovizionarea constantă și completă a rafturilor. Așadar, anticipăm o creștere serioasă a costurilor pentru atingerea unor obiective ambigue, care nu reies deloc cu claritate din textul legii.

 

Poate ar trebui întrebați și consumatorii dacă sunt dispuși să plătească pentru constituirea unui sistem sustenabil de diminuare a risipei alimentare, un concept frumos în teorie și tentant în comunicare, dar încă nebulos în practică”, a adăugat vicepreședintele AMRCR.

 

AMRCR atrage atenția și asupra probabilității ridicate ca actuala abordare legislativă să conducă  la apariția, în România, a unei potențiale zone gri  de business, aceea a traficului cu alimente aflate în aproprierea datei de expirare, desfășurat de către entitățile prevăzute la art. 2 care devin operatori din sectorul  agroalimentar. Acest sector gri poate induce riscuri majore atât în privința concurenței neloiale, cât și a transparenței fiscale, dar mai ales în zona extrem de sensibilă a siguranței alimentare, cu urmări directe, dar și colaterale, greu de anticipat pentru activitatea comercială din România.

 

Asociația Marilor Rețele Comerciale din România speră că plenul Camerei Deputaților va înțelege și accepta că proiectului de lege privind diminuarea risipei alimentare să fie retrimis la comisia raportoare (Comisia pentru industrii și servicii).

 

Acest fapt va permite o analiză cuprinzătoare și realistă a problematicii risipei alimentare în așa fel încât să fim cu toții convinși că vom putea construi împreună un sistem sustenabil, echitabil , transparent și viabil în acest domeniu și care să servească îndeplinirii unor scopuri umanitare și de solidaritate publică.